Obiective

Avis Boutique Hotel Bucuresti recomanda

 

– Strada Lipscani

Este inima si viata Bucurestiului. Numele acestei strazi provine de la Leipzig (Leipzig), care aminteste de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei.

Chiar inainte de “nasterea” oficiala a orasului Bucuresti (20 septembrie 1459), Lipscani a fost zona cea mai circulata orasului. Odata cu infiintarea centrului politic si economic al Curtii Vechi in jurul lor acestei zone s-au adunat  mai multe bresle, cum ar fi cojocari, cizmari, bacani.

Mai multe strazi din apropiere sunt inca numite dupa ei.

Langa cu romani, aceasta zona a reunit comunitatile de comercianti greci, bulgari, sarbi, armeni, evrei, albanezi ai austrieci. Mozaicul acestor civilizatii se poate observa inclusiv in arhitectura locului.

Putem vedea in continuare case construite in stiluri absolut diferite: renascentist, baroc, neoclasic si, de asemenea imbinari din toate aceste stiluri.

Mai precis, este un amestec de lux si ssrscie, opulenta si mizerie. Strada Lipscani este si astazi dovada modului in care lumea orientala cu lumea occidentala s-au contopit pe pamantul romanesc.


– Teatrul Eveiesc de Stat

Teatrul evreiesc de România are o traditie de 125 ani. Documentele se dovedesc ca, la 19 august 1876 in celebra gradina de vara “Green Tree” din Iasi, artistul si scriitorul Avram Goldfaden fondat primul teatru evreiesc profesionist din lume prezinta un spectacol cu ??propria sa trupa.

De remarcat este faptul ca prima cronica a acestor performante poarta semnatura de mai proeminent poet român, Mihai Eminescu, care a apreciat jocul excelent al actorilor.

Dupa o serie de spectacole, Goldfaden si trupa lui se duce la Bucuresti, jucând în orasele prin care au trecut. Succesul în stimulat Goldfaden vom crea noi opere dramatice.

Succesul înregistrat stimulat Goldfaden a crea lucrari noi si mai dramatice.

Din acel an de gratie 1876, si pâna în prezent, teatrul evreiesc a fost de operare continuu. Dupa o perioada deosebit de dificila – mai ales din cauza situatiei politice în timpul al doilea razboi mondial – în 1948 Teatrul ebraica din Bucuresti a devenit o institutie de stat. De atunci el a prezentat peste 200 de premiere, aducând publicului un repertoriu bogat, oferind posibilitati de afirmare pentru actori foarte mare. Sevilla Pastor Maurice Secuiesc Dina König si apoi Samuel Fischler, Mano Rippel si Seidy Glück, iar azi Leonie Waldman Eliad-, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern, Roxana Guttman ilustrat resursele bogate performante în drama, comedie, spectacole muzicale pentru ca, prin traditie, ebraica actor joaca, dansuri si cânta.

Un aspect unic al activitatii de Teatrul de Stat evreiesc este organizarea de evenimente internationale de mari dimensiuni.

În 1991 si în 1996 a organizat si participat la primele doua editii ale Festivalului International de Teatru a avut loc la Bucuresti, în idis.

 


– Teatrul Odeon

Teatrul Odeon, unul dintre cele mai reprezentative teatre din Bucuresti, a fost fondat in 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulesti. Sala Majestic a fost inaugurata in 1974, fiind una dintre cele mai elegante sali de teatru din Bucuresti si singura din Europa cu tavan glisant.

In anul 1990 Teatrul Giulesti isi schimba numele in Teatrul Odeon.

Este un teatru de repertoriu, cu o echipa stabila de 42 de actori, 2 regizori si 2 scenografi. Are o scena a l`italienne si o capacitate a salii de 300 de locuri.

De-a lungul timpului a participat la numeroase turnee si festivaluri internationale: in Marea Britanie cu spectacolul Richard III de Shakespeare, regia Mihai Maniutiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul Barbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu La Tiganci, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) si Hanovra (2000) cu spectacolul Saragosa – 66 de zile dupa Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul Teatru seminar dupa Petre Tutea, regia Dragos Galgotiu, la Berlin cu spectacolul Fratii de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), in Canada cu spectacolul Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001).

In 2003 De ce fierbe copilul in mamaliga dupa Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim, a participat la Journees Theatrales de Carthage, in Tunisia, iar in 2004 la Bienala de la Wiesbaden, Germania.

In 2006, joi.megaJoy a fost prezentat in Ungaria, la Budapesta si Debrecen, iar Portretul lui Dorian Gray la Bruxelles, Belgia.

In 2007, Un tango mas a fost invitat la Ierusalim, in cadrul Targului International de Carte.

De la Hotel Avis Bucuresti puteti lua autobuzul 301 si 381 la strada George Enescu sau puteti conduce 7.5 km (~14 minutes).


– Casa Vernescu

Un loc cu totul deosebit este Casa Vernescu – fiind una dintre minunatele surprize, un loc unde trecutul si prezentul se intalnesc intr-un destin de exceptie.

In timpul celei de-a doua domnii in Tara Romaneasca a lui Constantin Racovita, in 1763, Jean-Baptiste Linche, nobil francez din Marsilia, devine secretarul de limba franceza al domnitorului. Contele Jean-Baptiste Linche se casatoreste cu o romanca si are un fiu, Filip Lens, devenit mai tarziu boier valah, care construieste casa in 1821. Filip Lens se casatoreste cu Lisaveta Balotescu-Carpinisanu si ii ofera acest palat ca dar de nunta. Tot el reface cladirea, dupa incendiul din 1822, transformand-o in cea mai frumoasa casa bucuresteana a vremii.

Cladirea ia din nou foc in 1882, iar in 1886 mostenitorii lui Filip Lens o vand lui Guta Vernescu, avocat si politician, fondator al Partidului Liberal.

Intre 1887 si 1889, Guta Vernescu il angajeaza pe marele arhitect Ion Mincu sa refaca vila, aceasta devenind cea mai frumoasa casa de pe Calea Victoriei, loc al vestitelor baluri si serate mondene.

Armonia marmurei cu decoratii aurite, care inzestreaza mai cu seama tavanele si peretii, vitraliile si oglinzile masive i-au dat casei un fast impresionant. Stilul eclectic, cu mare grija pentru amanunt, al acelor vremuri este completat in 1890 cu pictpicturile lui G.D. Mirea. El a creat aici o lume a visului, cu nori amorasi, pictati luminos, intr-un albastru translucid. Stapanul casei, fin erudit, a rezervat, cum s-a obisnuit in epoca, spatiul de sus, aproape de tavan, pentru a inscrie numele unor carturari celebri precum Seneca, Pascal, Shakespeare…

Trasuri elegante, rochii de bal, jobene, bijuterii, conversatii de salon – intreaga protipendada a Bucurestiului a dat stralucire acestui loc.

La sfarsitul vietii, Guta Vernescu saraceste si casa este cumparata de stat. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, aici au fost Ministerul Economiei Nationale, Ministerul Industriei si Comertului si chiar Guvernul Romaniei.

In 1944 Casa Lens-Vernescu a fost rechizitionata de Armata Rosie, care distruge mare parte din picturile murale.

Imediat dupa 1945, casa este preluata de Guvernul Groza. Pana in 1990, aici a fost casa de protocol a unor ministere, iar in 1990 devine sediul Uniunii Scriitorilor din Romania.

Dupa 1993, printr-un remarcabil efort uman si material, Casa Vernescu este refacuta si modernizata, devenind sediul unui restaurant de cinci stele.

 

Trasurile de altadata au fost inlocuite cu limuzine luxoase, oameni din lumea intreaga vin sa deguste vestitele delicatese si licori oferite aici.

 

Demna si plina de mister, Casa Vernescu a rezistat incercarilor vremii, ramanand pe Podul Mogosoaiei, Calea Victoriei de astazi, un reper al vietii Bucurestiului de-acum si de-atunci.

 

Distanta dintre Casa Vernescu si cel mai bun hotel in Bucuresti (Avis Boutique Hotel) este 7 km (13 minute de mers pe jos).

 

top